|
DEZASAMBLÁRE, dezasamblări, s. f. Acțiunea de a dezasambla. – V. dezasambla. (Sursa: DEX '98 )
DEZASAMBLÁRE s.f. Acțiunea de a dezasambla. [< dezasambla]. (Sursa: DN )
Dezasamblare ≠ asamblare, montare (Sursa: Antonime )
| dezasambla verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) dezasambla | dezasamblare | dezasamblat | dezasamblând | singular | plural | | dezasamblează | dezasamblați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | dezasamblez | (să) dezasamblez | dezasamblam | dezasamblai | dezasamblasem | | a II-a (tu) | dezasamblezi | (să) dezasamblezi | dezasamblai | dezasamblași | dezasamblaseși | | a III-a (el, ea) | dezasamblează | (să) dezasambleze | dezasambla | dezasamblă | dezasamblase | | plural | I (noi) | dezasamblăm | (să) dezasamblăm | dezasamblam | dezasamblarăm | dezasamblaserăm, dezasamblasem* | | a II-a (voi) | dezasamblați | (să) dezasamblați | dezasamblați | dezasamblarăți | dezasamblaserăți, dezasamblaseți* | | a III-a (ei, ele) | dezasamblează | (să) dezasambleze | dezasamblau | dezasamblară | dezasamblaseră | * Formă nerecomandată | dezasamblare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | dezasamblare | dezasamblarea | | plural | dezasamblări | dezasamblările | | genitiv-dativ | singular | dezasamblări | dezasamblării | | plural | dezasamblări | dezasamblărilor | | vocativ | singular | dezasamblare, dezasamblareo | | plural | dezasamblărilor | |