DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer. (Sursa: DEX '98 )
DEZAVUÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. [Pron. -vu-a. / < fr. désavouer]. (Sursa: DN )
DEZAVUÁ vb. tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer) (Sursa: MDN )
DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza. (Sursa: Sinonime )
dezavuá vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavuéz, 3 sg. și pl. dezavueáză, 1 pl. dezavuăm (sil. -vu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. dezavuéze (sil. -vu-e-); ger. dezavuând (sil. -vu-ând) (Sursa: Ortografic )
A DEZAVUÁ ~éz tranz. livr. 1) (acți-uni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. [Sil. -vu-a] /<fr. désavouer (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
dezavua   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezavua dezavuare dezavuat dezavuând singular plural
dezavuează dezavuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezavuez (să) dezavuez dezavuam dezavuai dezavuasem
a II-a (tu) dezavuezi (să) dezavuezi dezavuai dezavuași dezavuaseși
a III-a (el, ea) dezavuează (să) dezavueze dezavua dezavuă dezavuase
plural I (noi) dezavuăm (să) dezavuăm dezavuam dezavuarăm dezavuaserăm, dezavuasem*
a II-a (voi) dezavuați (să) dezavuați dezavuați dezavuarăți dezavuaserăți, dezavuaseți*
a III-a (ei, ele) dezavuează (să) dezavueze dezavuau dezavuară dezavuaseră
* Formă nerecomandată