DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi. (Sursa: DEX '98 )
DEZDOÍ vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.) (Sursa: Sinonime )
dezdoí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 sg. și pl. dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá (Sursa: Ortografic )
A DEZDOÍ dezdói tranz. A face să se dezdoaie; a descovoia; a îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a[în]doi (Sursa: NODEX )
A SE DEZDOÍ mă dezdói intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se descovoia; a se îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [în]doi (Sursa: NODEX )
A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi (Sursa: Antonime )
A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi (Sursa: Antonime )
dezdoi (1 dezdoi) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) dezdoi | dezdoire | dezdoit | dezdoind | singular | plural | dezdoaie | dezdoiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | dezdoi | (să) dezdoi | dezdoiam | dezdoii | dezdoisem | a II-a (tu) | dezdoi | (să) dezdoi | dezdoiai | dezdoiși | dezdoiseși | a III-a (el, ea) | dezdoaie | (să) dezdoaie | dezdoia | dezdoi | dezdoise | plural | I (noi) | dezdoim | (să) dezdoim | dezdoiam | dezdoirăm | dezdoiserăm, dezdoisem* | a II-a (voi) | dezdoiți | (să) dezdoiți | dezdoiați | dezdoirăți | dezdoiserăți, dezdoiseți* | a III-a (ei, ele) | dezdoaie | (să) dezdoaie | dezdoiau | dezdoiră | dezdoiseră | * Formă nerecomandată dezdoi (1 dezdoiesc) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) dezdoi | dezdoire | dezdoit | dezdoind | singular | plural | dezdoiește | dezdoiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | dezdoiesc | (să) dezdoiesc | dezdoiam | dezdoii | dezdoisem | a II-a (tu) | dezdoiești | (să) dezdoiești | dezdoiai | dezdoiși | dezdoiseși | a III-a (el, ea) | dezdoiește | (să) dezdoiască | dezdoia | dezdoi | dezdoise | plural | I (noi) | dezdoim | (să) dezdoim | dezdoiam | dezdoirăm | dezdoiserăm, dezdoisem* | a II-a (voi) | dezdoiți | (să) dezdoiți | dezdoiați | dezdoirăți | dezdoiserăți, dezdoiseți* | a III-a (ei, ele) | dezdoiesc | (să) dezdoiască | dezdoiau | dezdoiră | dezdoiseră | * Formă nerecomandată
|