DEZECHIPÁ, dezechipéz, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Dez- + echipa. Cf. fr. déséquiper. (Sursa: DEX '98 )
DEZECHIPÁ vb. I. tr. A lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). ♦ refl. A-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. [Cf. fr. déséquiper]. (Sursa: DN )
DEZECHIPÁ vb. I. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). II. refl. a-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. (< fr. déséquiper) (Sursa: MDN )
DEZECHIPÁ vb. v. dezbrăca, scoate, trage. (Sursa: Sinonime )
dezechipá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechipéz, 3 sg. și pl. dezechipeáză (Sursa: Ortografic )
A DEZECHIPÁ ~éz tranz. (trupe, militari, vase de război) A lipsi de echipament. /dez- + a echipa (Sursa: NODEX )
A dezechipa ≠ a echipa (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
dezechipa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezechipa dezechipare dezechipat dezechipând singular plural
dezechipează dezechipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezechipez (să) dezechipez dezechipam dezechipai dezechipasem
a II-a (tu) dezechipezi (să) dezechipezi dezechipai dezechipași dezechipaseși
a III-a (el, ea) dezechipează (să) dezechipeze dezechipa dezechipă dezechipase
plural I (noi) dezechipăm (să) dezechipăm dezechipam dezechiparăm dezechipaserăm, dezechipasem*
a II-a (voi) dezechipați (să) dezechipați dezechipați dezechiparăți dezechipaserăți, dezechipaseți*
a III-a (ei, ele) dezechipează (să) dezechipeze dezechipau dezechipară dezechipaseră
* Formă nerecomandată