DEZGOLÍ, dezgolésc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli. (Sursa: DEX '98 )
DEZGOLÍ vb. v. dezbrăca. (Sursa: Sinonime )
dezgolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolésc, imperf. 3 sg. dezgoleá, conj. prez. 3 sg. și pl. dezgoleáscă (Sursa: Ortografic )
A DEZGOLÍ ~ésc tranz. (corpul sau părți ale lui) A descoperi, lăsând gol. /dez- + a goli (Sursa: NODEX )
A SE DEZGOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se despuia. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se despuia. /dez- + a goli (Sursa: NODEX )
A (se) dezgoli ≠ a (se) înveli (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
dezgoli   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezgoli dezgolire dezgolit dezgolind singular plural
dezgolește dezgoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgolesc (să) dezgolesc dezgoleam dezgolii dezgolisem
a II-a (tu) dezgolești (să) dezgolești dezgoleai dezgoliși dezgoliseși
a III-a (el, ea) dezgolește (să) dezgolească dezgolea dezgoli dezgolise
plural I (noi) dezgolim (să) dezgolim dezgoleam dezgolirăm dezgoliserăm, dezgolisem*
a II-a (voi) dezgoliți (să) dezgoliți dezgoleați dezgolirăți dezgoliserăți, dezgoliseți*
a III-a (ei, ele) dezgolesc (să) dezgolească dezgoleau dezgoliră dezgoliseră
* Formă nerecomandată