DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I. Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). 2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. – Dez- + [în]gropa. (Sursa: DEX '98 )

DEZGROPÁ vb. 1. v. deshuma. 2. a scoate. (A ~ un bolovan din pământ.) (Sursa: Sinonime )

dezgropá vb., ind. prez. 1 sg. dezgróp, 3 sg. și pl. dezgroápă; ger. dezgropând (Sursa: Ortografic )

A DEZGROPÁ dezgróp tranz. 1) (obiecte, plante îngropate) A scoate din groapă (prin săpături); a aduce la suprafață. 2) (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a deshuma; a exhuma. 3) fig. A readuce în memorie; a scoate din uitare; a dezmormânta. /dez- + a [în]gropa (Sursa: NODEX )

A dezgropa ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta, (Sursa: Antonime )

Declinări/Conjugări
dezgropa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezgropa dezgropare dezgropat dezgropând singular plural
dezgroa dezgropați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgrop (să) dezgrop dezgropam dezgropai dezgropasem
a II-a (tu) dezgropi (să) dezgropi dezgropai dezgropași dezgropaseși
a III-a (el, ea) dezgroa (să) dezgroape dezgropa dezgropă dezgropase
plural I (noi) dezgropăm (să) dezgropăm dezgropam dezgroparăm dezgropaserăm, dezgropasem*
a II-a (voi) dezgropați (să) dezgropați dezgropați dezgroparăți dezgropaserăți, dezgropaseți*
a III-a (ei, ele) dezgroa (să) dezgroape dezgropau dezgropa dezgropaseră
* Formă nerecomandată