DEZÍCE, dezíc, vb. III. Tranz. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta. ◊ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. [Var.: deszíce vb. III] – Din fr. dédire (după zice). (Sursa: DEX '98 )
DEZÍCE vb. III. tr. A nega, a retrage, a retracta (ceva). ♦ refl. A-și retrage cuvântul, a se dezminți. [P.i. dezíc, var. deszice vb. III. / < de- + zice, cf. fr. dédire]. (Sursa: DN )
DEZÍCE vb. I. tr. a nega, a retracta (ceva). II. refl. a-și retrage cuvântul, a dezminți. (după fr. dédire) (Sursa: MDN )
DEZÍCE vb. 1. v. retracta. 2. a se contrazice. (Te rog să nu te ~.) (Sursa: Sinonime )
dezíce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezíc, perf. s. 1 sg. deziséi, 1 pl. dezíserăm (Sursa: Ortografic )
A DEZÍCE dezíc tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A pune la îndoială. /<fr. dédire (Sursa: NODEX )
A SE DEZÍCE mă dezíc intranz. A-și retrage cele spuse sau scrise anterior. /<fr. dédire (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
dezice   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezice dezicere dezis dezicând singular plural
dezi, dezice deziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezic (să) dezic deziceam dezisei dezisesem
a II-a (tu) dezici (să) dezici deziceai deziseși deziseseși
a III-a (el, ea) dezice (să) dezică dezicea dezise dezisese
plural I (noi) dezicem (să) dezicem deziceam deziserăm deziseserăm, dezisesem*
a II-a (voi) deziceți (să) deziceți deziceați deziserăți deziseserăți, deziseseți*
a III-a (ei, ele) dezic (să) dezică deziceau deziseră deziseseră
* Formă nerecomandată