Actualizat conform DOOM3
Caută: |
DEZILUZIONÁ, deziluzionéz, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. desillusionner. (Sursa: DEX '98 ) DEZILUZIONÁ vb. I. tr. A înșela iluziile cuiva; a dezamăgi. [Pron. -zi-o-. / < fr. désillusionner]. (Sursa: DN ) DEZILUZIONÁ vb. tr. a face pe cineva să-și piardă iluziile; a dezamăgi, a decepționa. (< fr. désillusionner) (Sursa: MDN ) DEZILUZIONÁ vb. v. dezamăgi. (Sursa: Sinonime ) deziluzioná vb. (sil. -zi-o-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. deziluzionéz, 3 sg. și pl. deziluzioneáză (Sursa: Ortografic ) A DEZILUZIONÁ ~éz tranz. A face să se deziluzioneze; a dezamăgi; a decepționa. [Sil. -zi-o-] /<fr. désillusioner (Sursa: NODEX ) A SE DEZILUZIONÁ mă ~éz intranz. A cădea în deziluzie; a ajunge în stare de deziluzie; a se dezamăgi; a se decepționa. [Sil. -zi-o-] /<fr. désillusioner (Sursa: NODEX ) Declinări/Conjugări
* Formă nerecomandată |