DEZINFORMÁ, dezinforméz, vb. I. Tranz. A informa (în mod intenționat) greșit. – Dez- + informa. (Sursa: DEX '98 )
DEZINFORMÁ vb. I. tr. A informa greșit, tendențios (prin presă, prin radio etc.). [Cf. fr. désinformer]. (Sursa: DN )
DEZINFORMÁ vb. tr. a informa greșit, în mod intenționat, tendențios; a induce în eroare. (< fr. désinformer) (Sursa: MDN )
dezinformá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezinforméz, 3 sg. și pl. dezinformeáză (Sursa: Ortografic )
A DEZINFORMÁ ~éz tranz. (persoane) A induce în eroare cu o informație falsă. /dez- + a informa (Sursa: NODEX )
dezinforma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) dezinforma | dezinformare | dezinformat | dezinformând | singular | plural | dezinformează | dezinformați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | dezinformez | (să) dezinformez | dezinformam | dezinformai | dezinformasem | a II-a (tu) | dezinformezi | (să) dezinformezi | dezinformai | dezinformași | dezinformaseși | a III-a (el, ea) | dezinformează | (să) dezinformeze | dezinforma | dezinformă | dezinformase | plural | I (noi) | dezinformăm | (să) dezinformăm | dezinformam | dezinformarăm | dezinformaserăm, dezinformasem* | a II-a (voi) | dezinformați | (să) dezinformați | dezinformați | dezinformarăți | dezinformaserăți, dezinformaseți* | a III-a (ei, ele) | dezinformează | (să) dezinformeze | dezinformau | dezinformară | dezinformaseră | * Formă nerecomandată
|