DEZINFORMÁRE, dezinformări, s. f. Faptul de a dezinforma. – V. dezinforma. (Sursa: DEX '98 )
DEZINFORMÁRE s.f. Acțiunea de a dezinforma și rezultatul ei. [< dezinforma]. (Sursa: DN )
dezinformáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinformării; pl. dezinformări (Sursa: Ortografic )
dezinforma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) dezinforma | dezinformare | dezinformat | dezinformând | singular | plural | dezinformează | dezinformați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | dezinformez | (să) dezinformez | dezinformam | dezinformai | dezinformasem | a II-a (tu) | dezinformezi | (să) dezinformezi | dezinformai | dezinformași | dezinformaseși | a III-a (el, ea) | dezinformează | (să) dezinformeze | dezinforma | dezinformă | dezinformase | plural | I (noi) | dezinformăm | (să) dezinformăm | dezinformam | dezinformarăm | dezinformaserăm, dezinformasem* | a II-a (voi) | dezinformați | (să) dezinformați | dezinformați | dezinformarăți | dezinformaserăți, dezinformaseți* | a III-a (ei, ele) | dezinformează | (să) dezinformeze | dezinformau | dezinformară | dezinformaseră | * Formă nerecomandată dezinformare substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | dezinformare | dezinformarea | plural | dezinformări | dezinformările | genitiv-dativ | singular | dezinformări | dezinformării | plural | dezinformări | dezinformărilor | vocativ | singular | dezinformare, dezinformareo | plural | dezinformărilor |
|