DEZINFORMÁRE, dezinformări, s. f. Faptul de a dezinforma. – V. dezinforma. (Sursa: DEX '98 )

DEZINFORMÁRE s.f. Acțiunea de a dezinforma și rezultatul ei. [< dezinforma]. (Sursa: DN )

dezinformáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinformării; pl. dezinformări (Sursa: Ortografic )

DEZINFORMÁ, dezinforméz, vb. I. Tranz. A informa (în mod intenționat) greșit. – Dez- + informa. (Sursa: DEX '98 )

A DEZINFORMÁ ~éz tranz. (persoane) A induce în eroare cu o informație falsă. /dez- + a informa (Sursa: NODEX )

DEZINFORMÁ vb. I. tr. A informa greșit, tendențios (prin presă, prin radio etc.). [Cf. fr. désinformer]. (Sursa: DN )

DEZINFORMÁ vb. tr. a informa greșit, în mod intenționat, tendențios; a induce în eroare. (< fr. désinformer) (Sursa: MDN )

dezinformá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezinforméz, 3 sg. și pl. dezinformeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
dezinforma   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezinforma dezinformare dezinformat dezinformând singular plural
dezinformea dezinformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezinformez (să) dezinformez dezinformam dezinformai dezinformasem
a II-a (tu) dezinformezi (să) dezinformezi dezinformai dezinformași dezinformaseși
a III-a (el, ea) dezinformea (să) dezinformeze dezinforma dezinformă dezinformase
plural I (noi) dezinformăm (să) dezinformăm dezinformam dezinformarăm dezinformaserăm, dezinformasem*
a II-a (voi) dezinformați (să) dezinformați dezinformați dezinformarăți dezinformaserăți, dezinformaseți*
a III-a (ei, ele) dezinformea (să) dezinformeze dezinformau dezinforma dezinformaseră
* Formă nerecomandată

dezinformare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezinformare dezinformarea
plural dezinformări dezinformările
genitiv-dativ singular dezinformări dezinformării
plural dezinformări dezinformărilor
vocativ singular dezinformare, dezinformareo
plural dezinformărilor