DEZIZOLÁ vb. I. tr. A înlătura o izolație. [< fr. désisoler]. (Sursa: DN )
DEZIZOLÁ vb. tr. a înlătura o izolație. (< fr. désisoler) (Sursa: MDN )
dezizola verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) dezizola | dezizolare | dezizolat | dezizolând | singular | plural | dezizolează | dezizolați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | dezizolez | (să) dezizolez | dezizolam | dezizolai | dezizolasem | a II-a (tu) | dezizolezi | (să) dezizolezi | dezizolai | dezizolași | dezizolaseși | a III-a (el, ea) | dezizolează | (să) dezizoleze | dezizola | dezizolă | dezizolase | plural | I (noi) | dezizolăm | (să) dezizolăm | dezizolam | dezizolarăm | dezizolaserăm, dezizolasem* | a II-a (voi) | dezizolați | (să) dezizolați | dezizolați | dezizolarăți | dezizolaserăți, dezizolaseți* | a III-a (ei, ele) | dezizolează | (să) dezizoleze | dezizolau | dezizolară | dezizolaseră | * Formă nerecomandată
|