|
DEZLIPÍT, -Ă, dezlipiți, -te, adj. (Despre obiecte lipite, prinse, fixate strâns de altele) Desfăcut, desprins, cu lipitura stricată. – V. dezlipi. (Sursa: DEX '98 )
DEZLIPÍT adj. desfăcut, desprins. (Un element ~ dintr-un ansamblu.) (Sursa: Sinonime )
Dezlipit ≠ lipit (Sursa: Antonime )
| dezlipi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) dezlipi | dezlipire | dezlipit | dezlipind | singular | plural | | dezlipește | dezlipiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | dezlipesc | (să) dezlipesc | dezlipeam | dezlipii | dezlipisem | | a II-a (tu) | dezlipești | (să) dezlipești | dezlipeai | dezlipiși | dezlipiseși | | a III-a (el, ea) | dezlipește | (să) dezlipească | dezlipea | dezlipi | dezlipise | | plural | I (noi) | dezlipim | (să) dezlipim | dezlipeam | dezlipirăm | dezlipiserăm, dezlipisem* | | a II-a (voi) | dezlipiți | (să) dezlipiți | dezlipeați | dezlipirăți | dezlipiserăți, dezlipiseți* | | a III-a (ei, ele) | dezlipesc | (să) dezlipească | dezlipeau | dezlipiră | dezlipiseră | * Formă nerecomandată | dezlipit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | dezlipit | dezlipitul | dezlipită | dezlipita | | plural | dezlipiți | dezlipiții | dezlipite | dezlipitele | | genitiv-dativ | singular | dezlipit | dezlipitului | dezlipite | dezlipitei | | plural | dezlipiți | dezlipiților | dezlipite | dezlipitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |