DEZLIPÍT, -Ă, dezlipiți, -te, adj. (Despre obiecte lipite, prinse, fixate strâns de altele) Desfăcut, desprins, cu lipitura stricată. – V. dezlipi. (Sursa: DEX '98 )

DEZLIPÍT adj. desfăcut, desprins. (Un element ~ dintr-un ansamblu.) (Sursa: Sinonime )

Dezlipit ≠ lipit (Sursa: Antonime )

DEZLIPÍ, dezlipesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦ Refl. (Adesea fig.) A se depărta de o persoană; a se despărți. – Dez- + lipi. (Sursa: DEX '98 )

A DEZLIPÍ ~ésc tranz. A face să se dezlipească. /dez- + a lipi (Sursa: NODEX )

A SE DEZLIPÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte lipite) A se desprinde din locul unde a fost lipit cu o substanță cleioasă; a se descleia. 2) A se deplasa la o anumită distanță (față de ceva sau de cineva); a se îndepărta. /dez- + a lipi (Sursa: NODEX )

DEZLIPÍ vb. 1. a (se) desface, a (se) desprinde. (S-a ~ din locul unde era lipit.) 2. a (se) depărta, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de el.) (Sursa: Sinonime )

A (se) dezlipi ≠ a (se) lipi (Sursa: Antonime )

A dezlipi ≠ a încleia, a lipi (Sursa: Antonime )

A se dezlipi ≠ a se încleia (Sursa: Antonime )

dezlipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezlipésc, imperf. 3 sg. dezlipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezlipeáscă (Sursa: Ortografic )