DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) descompune, a (se) împărți, a (se) desface în mai multe părți; p. ext. a (se) desființa în urma unei împărțiri. – După fr. démembrer. (Sursa: DEX '98 )
DEZMEMBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) descompune; a (se) fărâmița. [Cf. fr. démembrer]. (Sursa: DN )
DEZMEMBRÁ vb. tr., refl. a (se) desface în mai multe părți, a (se) descompune; a (se) desființa. (după fr. démembrer) (Sursa: MDN )
DEZMEMBRÁ vb. (fig.) a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familie care s-a ~.) (Sursa: Sinonime )
dezmembrá vb., ind. prez. 1 sg. dezmembréz, 3 sg. și pl. dezmembreáză (Sursa: Ortografic )
A DEZMEMBRÁ ~éz tranz. A face să se dezmembreze; a dezarticula; a dezbina; a descompune; a dezagrega. /<fr. démembrer (Sursa: NODEX )
A SE DEZMEMBRÁ mă ~éz intranz. (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega: a se dezbina; a se destrăma. /<fr. démembrer (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
dezmembra   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezmembra dezmembrare dezmembrat dezmembrând singular plural
dezmembrează dezmembrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezmembrez (să) dezmembrez dezmembram dezmembrai dezmembrasem
a II-a (tu) dezmembrezi (să) dezmembrezi dezmembrai dezmembrași dezmembraseși
a III-a (el, ea) dezmembrează (să) dezmembreze dezmembra dezmembră dezmembrase
plural I (noi) dezmembrăm (să) dezmembrăm dezmembram dezmembrarăm dezmembraserăm, dezmembrasem*
a II-a (voi) dezmembrați (să) dezmembrați dezmembrați dezmembrarăți dezmembraserăți, dezmembraseți*
a III-a (ei, ele) dezmembrează (să) dezmembreze dezmembrau dezmembrară dezmembraseră
* Formă nerecomandată