DEZMIERDÁ, dezmiérd, vb. I. 1. Tranz. A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta. 2. Refl. (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăța. [Var.: (reg.) dizmierdá vb. I] – Lat. *dismerdare. (Sursa: DEX '98 )
DEZMIERDÁ vb. v. mângâia. (Sursa: Sinonime )
DEZMIERDÁ vb. v. delecta, desfăta, răsfăța. (Sursa: Sinonime )
dezmierdá vb. (sil. -mier-), ind. prez. 1 sg. dezmiérd (sil. -mierd-), 3 sg. și pl. dezmiárdă (sil. -miar-); conj. prez. 3 sg. și pl. dezmiérde (Sursa: Ortografic )
A DEZMIERDÁ dezmiérd tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în semn de dragoste; a mângâia; a alinta. 2) A numi cu cuvinte drăgăstoase; a alinta. [Sil. -mier-da] /<lat. dismerdare (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
dezmierda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezmierda dezmierdare dezmierdat dezmierdând singular plural
dezmiardă dezmierdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezmierd (să) dezmierd dezmierdam dezmierdai dezmierdasem
a II-a (tu) dezmierzi (să) dezmierzi dezmierdai dezmierdași dezmierdaseși
a III-a (el, ea) dezmiardă (să) dezmierde dezmierda dezmierdă dezmierdase
plural I (noi) dezmierdăm (să) dezmierdăm dezmierdam dezmierdarăm dezmierdaserăm, dezmierdasem*
a II-a (voi) dezmierdați (să) dezmierdați dezmierdați dezmierdarăți dezmierdaserăți, dezmierdaseți*
a III-a (ei, ele) dezmiardă (să) dezmierde dezmierdau dezmierdară dezmierdaseră
* Formă nerecomandată