DEZNODÁ, deznód, vb. I. Tranz. 1. A face să nu mai fie înnodat, a desface un nod, o ață, o sfoară etc. fixate printr-un nod sau, p. ext. a desface obiectul legat în acest fel. ◊ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuială. ♦ Fig. A clarifica, a soluționa o situație încurcată, un conflict. 2. Fig. A deșela, a speti pe cineva cu bătaia sau din cauza unor poveri prea grele. – Dez- + [în]noda. (Sursa: DEX '98 )

DEZNODÁ vb. a dezlega. (A ~ nodurile unei sfori.) (Sursa: Sinonime )

DEZNODÁ vb. v. deșela, istovi, speti. (Sursa: Sinonime )

deznodá vb., ind. prez. 1 sg. deznód, 3 sg. și pl. deznoádă (Sursa: Ortografic )

A DEZNODÁ deznód tranz. 1) A face să se deznoade. 2) rar (probleme, chestiuni, situații confuze) A face clar; a lămuri; a limpezi, a elucida; a desluși. /dez- + a [în]noda (Sursa: NODEX )

A SE DEZNODÁ pers. 3 se deznoádă intranz. 1) (despre ață, sfoară etc. înnodată) A se dezlega dintr-un nod (sau din mai multe). 2) (despre obiecte legate și înnodate) A se desface dintr-o legătură cu nod. /dez- + a [în]noda (Sursa: NODEX )

A (se) deznoda ≠ a (se) înnoda (Sursa: Antonime )

Declinări/Conjugări
deznoda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deznoda deznodare deznodat deznodând singular plural
deznoa deznodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deznod (să) deznod deznodam deznodai deznodasem
a II-a (tu) deznozi (să) deznozi deznodai deznodași deznodaseși
a III-a (el, ea) deznoa (să) deznoade deznoda deznodă deznodase
plural I (noi) deznodăm (să) deznodăm deznodam deznodarăm deznodaserăm, deznodasem*
a II-a (voi) deznodați (să) deznodați deznodați deznodarăți deznodaserăți, deznodaseți*
a III-a (ei, ele) deznoa (să) deznoade deznodau deznoda deznodaseră
* Formă nerecomandată