DEZOLÁ, dezolez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler. (Sursa: DEX '98 )
DEZOLÁ vb. I. tr. A mâhni, a îndurera, a întrista mult. [< fr. désoler, it., lat. desolare]. (Sursa: DN )
DEZOLÁ vb. tr. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima. (< fr. désoler, lat. desolare) (Sursa: MDN )
dezolá vb., ind. prez. 1 sg. dezoléz, 3 sg. și pl. dezoleáză (Sursa: Ortografic )
A DEZOLÁ ~éz tranz. 1) A mâhni profund. 2) A aduce în stare de dezolare; a deprima. /<fr. désoler (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
dezola   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezola dezolare dezolat dezolând singular plural
dezolează dezolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezolez (să) dezolez dezolam dezolai dezolasem
a II-a (tu) dezolezi (să) dezolezi dezolai dezolași dezolaseși
a III-a (el, ea) dezolează (să) dezoleze dezola dezolă dezolase
plural I (noi) dezolăm (să) dezolăm dezolam dezolarăm dezolaserăm, dezolasem*
a II-a (voi) dezolați (să) dezolați dezolați dezolarăți dezolaserăți, dezolaseți*
a III-a (ei, ele) dezolează (să) dezoleze dezolau dezolară dezolaseră
* Formă nerecomandată