DEZORGANIZÁ, dezorganizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde organizarea, funcționarea normală, bunul mers. – Din fr. désorganiser. (Sursa: DEX '98 )
DEZORGANIZÁ vb. I. tr. A distruge, a strica ordinea, funcționarea normală; a introduce dezordinea, neorânduiala. [Cf. fr. désorganiser]. (Sursa: DN )
DEZORGANIZÁ vb. tr. a distruge, a strica ordinea, funcționarea normală. (< fr. désorganiser) (Sursa: MDN )
dezorganizá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezorganizéz, 3 sg. și pl. dezorganizeáză (Sursa: Ortografic )
A DEZORGANIZÁ ~éz tranz. A face să se dezorganizeze. /<fr. désorganiser (Sursa: NODEX )
A SE DEZORGANIZÁ mă ~éz intranz. A pierde buna organizare. /<fr. désorganiser (Sursa: NODEX )
A (se) dezorganiza ≠ a (se) organiza (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
dezorganiza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezorganiza dezorganizare dezorganizat dezorganizând singular plural
dezorganizează dezorganizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezorganizez (să) dezorganizez dezorganizam dezorganizai dezorganizasem
a II-a (tu) dezorganizezi (să) dezorganizezi dezorganizai dezorganizași dezorganizaseși
a III-a (el, ea) dezorganizează (să) dezorganizeze dezorganiza dezorganiză dezorganizase
plural I (noi) dezorganizăm (să) dezorganizăm dezorganizam dezorganizarăm dezorganizaserăm, dezorganizasem*
a II-a (voi) dezorganizați (să) dezorganizați dezorganizați dezorganizarăți dezorganizaserăți, dezorganizaseți*
a III-a (ei, ele) dezorganizează (să) dezorganizeze dezorganizau dezorganizară dezorganizaseră
* Formă nerecomandată