|
DEZOXIDÁ, dezoxidez, vb. I. Tranz. A îndepărta (prin diferite procedee chimice) oxigenul dintr-o substanță. – Din fr. désoxyder. (Sursa: DEX '98 )
DEZOXIDÁ vb. I. tr. A scoate oxigenul dintr-o substanță. [Cf. fr. désoxyder]. (Sursa: DN )
DEZOXIDÁ vb. tr. a îndepărta oxigenul dintr-o substanță; a dezoxigena. (< fr. désoxyder) (Sursa: MDN )
dezoxidá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezoxidéz, 3 sg. și pl. dezoxideáză (Sursa: Ortografic )
A DEZOXIDÁ ~éz tranz. chim. (sub-stanțe, corpuri) A lipsi de oxigen. /<fr. dezoxider (Sursa: NODEX )
| dezoxida verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) dezoxida | dezoxidare | dezoxidat | dezoxidând | singular | plural | | dezoxidează | dezoxidați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | dezoxidez | (să) dezoxidez | dezoxidam | dezoxidai | dezoxidasem | | a II-a (tu) | dezoxidezi | (să) dezoxidezi | dezoxidai | dezoxidași | dezoxidaseși | | a III-a (el, ea) | dezoxidează | (să) dezoxideze | dezoxida | dezoxidă | dezoxidase | | plural | I (noi) | dezoxidăm | (să) dezoxidăm | dezoxidam | dezoxidarăm | dezoxidaserăm, dezoxidasem* | | a II-a (voi) | dezoxidați | (să) dezoxidați | dezoxidați | dezoxidarăți | dezoxidaserăți, dezoxidaseți* | | a III-a (ei, ele) | dezoxidează | (să) dezoxideze | dezoxidau | dezoxidară | dezoxidaseră | * Formă nerecomandată |