DEZUMANIZÁ, dezumanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde caracterele specific umane. – Din fr. déshumaniser. (Sursa: DEX '98 )
DEZUMANIZÁ vb. I. tr., refl. A face să-și piardă sau a pierde caracterele umane, a face să-și piardă sau a pierde sentimentele omenești. ♦ tr. (Lit.) A prezenta schematic, a reduce la liniile cele mai generale (un personaj). [Cf. fr. déshumaniser]. (Sursa: DN )
DEZUMANIZÁ vb. I. tr., refl. a face (pe cineva) să-și piardă, a-și pierde caracterele sau sentimentele umane; a (se) abrutiza. II. tr. a prezenta schematic un personaj literar. (< fr. déshumaniser) (Sursa: MDN )
DEZUMANIZÁ vb. v. abrutiza. (Sursa: Sinonime )
dezumanizá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezumanizéz, 3 sg. și pl. dezumanizeáză (Sursa: Ortografic )
A DEZUMANIZÁ ~éz tranz. A face să se dezumanizeze. /<fr. déshumaniser (Sursa: NODEX )
A SE DEZUMANIZÁ mă ~éz intranz. A pierde caracteristicile umane. /<fr. déshumaniser (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
dezumaniza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezumaniza dezumanizare dezumanizat dezumanizând singular plural
dezumanizează dezumanizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezumanizez (să) dezumanizez dezumanizam dezumanizai dezumanizasem
a II-a (tu) dezumanizezi (să) dezumanizezi dezumanizai dezumanizași dezumanizaseși
a III-a (el, ea) dezumanizează (să) dezumanizeze dezumaniza dezumaniză dezumanizase
plural I (noi) dezumanizăm (să) dezumanizăm dezumanizam dezumanizarăm dezumanizaserăm, dezumanizasem*
a II-a (voi) dezumanizați (să) dezumanizați dezumanizați dezumanizarăți dezumanizaserăți, dezumanizaseți*
a III-a (ei, ele) dezumanizează (să) dezumanizeze dezumanizau dezumanizară dezumanizaseră
* Formă nerecomandată