DIFERÍ, difér, vb. IV. Intranz. A fi deosebit (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre. (Sursa: DEX '98 )
DIFERÍ vb. IV. intr. A se deosebi. [P.i. 3 -ră. / < fr. différer, it. differire, cf. lat. differre]. (Sursa: DN )
DIFERÍ vb. intr. a se deosebi. (< fr. différer, lat. differre) (Sursa: MDN )
DIFERÍ vb. a se deosebi, a se diferenția, a varia, (înv.) a (se) feluri. (Obiceiurile ~ de la un popor la altul.) (Sursa: Sinonime )
diferí (a se deosebi) vb., ind. prez. 1 sg. difér, 3 sg. și pl. diféră, imperf. 3 sg. difereá; conj. prez. 3 sg. și pl. difére (Sursa: Ortografic )
A DIFERÍ diféră intranz. A se impune prin trăsături distincte; a se manifesta în mod deosebit; a se remarca; a se reliefa; a se diferenția; a se deosebi. /<fr. différer, lat. differre (Sursa: NODEX )
A diferi ≠ a (se) asemăna (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
diferi   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) diferi diferire diferit diferind singular plural
diferă diferiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) difer (să) difer difeream diferii diferisem
a II-a (tu) diferi (să) diferi difereai diferiși diferiseși
a III-a (el, ea) diferă (să) difere diferea diferi diferise
plural I (noi) diferim (să) diferim difeream diferirăm diferiserăm, diferisem*
a II-a (voi) diferiți (să) diferiți difereați diferirăți diferiserăți, diferiseți*
a III-a (ei, ele) diferă (să) difere difereau diferiră diferiseră
* Formă nerecomandată