|
DINAMITÁ, dinamitéz, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv). – Din fr. dynamiter. (Sursa: DEX '98 )
A DINAMITÁ ~éz tranz. 1) A distruge cu ajutorul dinamitei sau al altui exploziv. 2) (clădiri, poduri) A arunca în aer cu dinamită sau cu alt exploziv. /<fr. dynamiter (Sursa: NODEX )
DINAMITÁ vb. I. tr. A doborî, a distruge cu dinamită. [< fr. dynamiter]. (Sursa: DN )
DINAMITÁ vb. tr. 1. a distruge cu dinamită. 2. (fig.) a face să sară în aer; a sabota, a împiedica, a distruge. (< fr. dynamiter) (Sursa: MDN )
dinamitá vb., ind. prez. 1 sg. dinamitéz, 3 sg. și pl. dinamiteáză (Sursa: Ortografic )
| dinamita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) dinamita | dinamitare | dinamitat | dinamitând | singular | plural | | dinamitează | dinamitați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | dinamitez | (să) dinamitez | dinamitam | dinamitai | dinamitasem | | a II-a (tu) | dinamitezi | (să) dinamitezi | dinamitai | dinamitași | dinamitaseși | | a III-a (el, ea) | dinamitează | (să) dinamiteze | dinamita | dinamită | dinamitase | | plural | I (noi) | dinamităm | (să) dinamităm | dinamitam | dinamitarăm | dinamitaserăm, dinamitasem* | | a II-a (voi) | dinamitați | (să) dinamitați | dinamitați | dinamitarăți | dinamitaserăți, dinamitaseți* | | a III-a (ei, ele) | dinamitează | (să) dinamiteze | dinamitau | dinamitară | dinamitaseră | * Formă nerecomandată | dinamită substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | dinamită | dinamita | | plural | dinamite | dinamitele | | genitiv-dativ | singular | dinamite | dinamitei | | plural | dinamite | dinamitelor | | vocativ | singular | dinamită, dinamito | | plural | dinamitelor | |