DINAMITÁ, dinamitéz, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv). – Din fr. dynamiter. (Sursa: DEX '98 )

DINAMITÁ vb. I. tr. A doborî, a distruge cu dinamită. [< fr. dynamiter]. (Sursa: DN )

DINAMITÁ vb. tr. 1. a distruge cu dinamită. 2. (fig.) a face să sară în aer; a sabota, a împiedica, a distruge. (< fr. dynamiter) (Sursa: MDN )

dinamitá vb., ind. prez. 1 sg. dinamitéz, 3 sg. și pl. dinamiteáză (Sursa: Ortografic )

DINAMÍTĂ s. f. Exploziv detonant care are la bază nitroglicerina. – Din fr. dynamite. (Sursa: DEX '98 )

A DINAMITÁ ~éz tranz. 1) A distruge cu ajutorul dinamitei sau al altui exploziv. 2) (clădiri, poduri) A arunca în aer cu dinamită sau cu alt exploziv. /<fr. dynamiter (Sursa: NODEX )

DINAMÍTĂ f. Exploziv detonant (obținut din nitroglicerină amestecată cu o substanță inertă sau activă), folosit în exploatările miniere, la aruncarea în aer a obstacolelor naturale și în alte scopuri. /<fr. dynamite (Sursa: NODEX )

DINAMÍTĂ s.f. Exploziv detonant compus din nitroglicerină încorporată într-o materie poroasă inertă sau explozivă. [< fr. dynamite, cf. gr. dynamis – forță]. (Sursa: DN )

DINAMÍTĂ s. f. exploziv brizant compus din nitroglicerină, încorporată într-un material inert sau exploziv. (< fr. dynamite) (Sursa: MDN )

DINAMÍTĂ s. (CHIM.) (prin Transilv.) pușcău. (Sursa: Sinonime )

dinamítă s. f., g.-d. art. dinamítei (Sursa: Ortografic )