|
DINAMÍTĂ s. f. Exploziv detonant care are la bază nitroglicerina. – Din fr. dynamite. (Sursa: DEX '98 )
DINAMÍTĂ f. Exploziv detonant (obținut din nitroglicerină amestecată cu o substanță inertă sau activă), folosit în exploatările miniere, la aruncarea în aer a obstacolelor naturale și în alte scopuri. /<fr. dynamite (Sursa: NODEX )
DINAMÍTĂ s.f. Exploziv detonant compus din nitroglicerină încorporată într-o materie poroasă inertă sau explozivă. [< fr. dynamite, cf. gr. dynamis – forță]. (Sursa: DN )
DINAMÍTĂ s. f. exploziv brizant compus din nitroglicerină, încorporată într-un material inert sau exploziv. (< fr. dynamite) (Sursa: MDN )
DINAMÍTĂ s. (CHIM.) (prin Transilv.) pușcău. (Sursa: Sinonime )
dinamítă s. f., g.-d. art. dinamítei (Sursa: Ortografic )
| dinamita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) dinamita | dinamitare | dinamitat | dinamitând | singular | plural | | dinamitează | dinamitați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | dinamitez | (să) dinamitez | dinamitam | dinamitai | dinamitasem | | a II-a (tu) | dinamitezi | (să) dinamitezi | dinamitai | dinamitași | dinamitaseși | | a III-a (el, ea) | dinamitează | (să) dinamiteze | dinamita | dinamită | dinamitase | | plural | I (noi) | dinamităm | (să) dinamităm | dinamitam | dinamitarăm | dinamitaserăm, dinamitasem* | | a II-a (voi) | dinamitați | (să) dinamitați | dinamitați | dinamitarăți | dinamitaserăți, dinamitaseți* | | a III-a (ei, ele) | dinamitează | (să) dinamiteze | dinamitau | dinamitară | dinamitaseră | * Formă nerecomandată | dinamită substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | dinamită | dinamita | | plural | dinamite | dinamitele | | genitiv-dativ | singular | dinamite | dinamitei | | plural | dinamite | dinamitelor | | vocativ | singular | dinamită, dinamito | | plural | dinamitelor | |