DISCÓNT s. n. procent încasat de către o bancă la decontarea polițelor. (< germ. Diskont) (Sursa: MDN )
discónt s. n., pl. discónturi (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
discont   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular discont discontul
plural disconturi disconturile
genitiv-dativ singular discont discontului
plural disconturi disconturilor
vocativ singular —
plural —