DISCONTÍNUU, -UĂ, discontinui, -ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: -nu-u] – Din fr. discontinu, lat. disconnuus. (Sursa: DEX '98 )

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. Lipsit de continuitate; necontinuu, cu întreruperi. [Pron. -nu-u. / cf. fr. discontinu, lat.sc. discontinuus]. (Sursa: DN )

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. 1. lipsit de continuitate; intermitent. 2. direct (2). (< fr. discontinu, lat. discontinuus) (Sursa: MDN )

DISCONTÍNUU adj. 1. v. intermitent. 2. v. cuantificat. (Sursa: Sinonime )

Discontinuu ≠ continuu, încontinuu (Sursa: Antonime )

discontínuu adj. → continuu (Sursa: Ortografic )

DISCONTÍNUU ~ă(~i, ~e) Care nu este continuu; cu întreruperi; lipsit de continuitate; intermitent. [Sil. -nu-u] /<fr. discontinu, lat. discontinuus (Sursa: NODEX )