DISERTÁ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din fr. disserter. (Sursa: DEX '98 )
DISERTÁ vb. I. tr. (Rar) A ține o disertație. [Var. dizerta vb. I. / < fr. disserter, cf. lat. dissertare]. (Sursa: DN )
DISERTÁ vb. tr. a ține o disertație. (< fr. disserter, lat. dissertare) (Sursa: MDN )
disertá vb., ind. prez. 1 sg. disertéz, 3 sg. și pl. diserteáză (Sursa: Ortografic )
DISÉRT, -Ă adj. Care vorbește cu ușurință și elegant. [< lat. disertus, fr. disert]. (Sursa: DN )
DISÉRT, -Ă adj. care vorbește cu ușurință și elegant. (< fr. disert, lat. disertus) (Sursa: MDN )
Declinări/Conjugări
disert   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disert disertul disertă diserta
plural diserți diserții diserte disertele
genitiv-dativ singular disert disertului diserte disertei
plural diserți diserților diserte disertelor
vocativ singular — —
plural — —

diserta   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) diserta disertare disertat disertând singular plural
disertează disertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disertez (să) disertez disertam disertai disertasem
a II-a (tu) disertezi (să) disertezi disertai disertași disertaseși
a III-a (el, ea) disertează (să) diserteze diserta disertă disertase
plural I (noi) disertăm (să) disertăm disertam disertarăm disertaserăm, disertasem*
a II-a (voi) disertați (să) disertați disertați disertarăți disertaserăți, disertaseți*
a III-a (ei, ele) disertează (să) diserteze disertau disertară disertaseră
* Formă nerecomandată