DISFORÍE s. f. (Med.) Tulburare a dispoziției (3) manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate. – Din fr. dysphorie. (Sursa: DEX '98 )

DISFORÍE s.f. Tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. [< fr. dysphorie]. (Sursa: DN )

DISFORÍE s. f. tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. (< fr. dysphorie) (Sursa: MDN )

disforíe s. f. (sil. mf. dis-), g.-d. art. disforíei (Sursa: Ortografic )