« Back
DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler. (Sursa: DEX '98 )
A DISIMILÁ ~éz tranz. (sunete ale vorbirii) A face să se disimileze. /<fr. dissimiler (Sursa: NODEX )
A SE DISIMILÁ se ~eáză intranz. (despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. /<fr. dissimiler (Sursa: NODEX )
DISIMILÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenței unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler]. (Sursa: DN )
DISIMILÁ vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilație. (< fr. dissimiler) (Sursa: MDN )
disimilá vb., ind. prez. 3 sg. disimileáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
disimila   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) disimila disimilare disimilat disimilând singular plural
disimilează disimilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disimilez (să) disimilez disimilam disimilai disimilasem
a II-a (tu) disimilezi (să) disimilezi disimilai disimilași disimilaseși
a III-a (el, ea) disimilează (să) disimileze disimila disimilă disimilase
plural I (noi) disimilăm (să) disimilăm disimilam disimilarăm disimilaserăm, disimilasem*
a II-a (voi) disimilați (să) disimilați disimilați disimilarăți disimilaserăți, disimilaseți*
a III-a (ei, ele) disimilează (să) disimileze disimilau disimilară disimilaseră
* Formă nerecomandată