DISIMILÁRE, disimilări, s. f. (Fon.) Faptul de a se disimila; disimilație. – V. disimila. (Sursa: DEX '98 )

DISIMILÁRE s.f. Acțiunea de a disimila; disimilație. [< disimila]. (Sursa: DN )

DISIMILÁRE s. (FON.) disimilație. (Sursa: Sinonime )

disimiláre s. f., g.-d. art. disimilării; pl. disimilări (Sursa: Ortografic )

DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler. (Sursa: DEX '98 )

A DISIMILÁ ~éz tranz. (sunete ale vorbirii) A face să se disimileze. /<fr. dissimiler (Sursa: NODEX )

A SE DISIMILÁ se ~eáză intranz. (despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. /<fr. dissimiler (Sursa: NODEX )

DISIMILÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenței unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler]. (Sursa: DN )

DISIMILÁ vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilație. (< fr. dissimiler) (Sursa: MDN )

disimilá vb., ind. prez. 3 sg. disimileáză (Sursa: Ortografic )