« Back
DISIMILÁRE, disimilări, s. f. (Fon.) Faptul de a se disimila; disimilație. – V. disimila. (Sursa: DEX '98 )
DISIMILÁRE s.f. Acțiunea de a disimila; disimilație. [< disimila]. (Sursa: DN )
DISIMILÁRE s. (FON.) disimilație. (Sursa: Sinonime )
disimiláre s. f., g.-d. art. disimilării; pl. disimilări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
disimila   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) disimila disimilare disimilat disimilând singular plural
disimilează disimilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disimilez (să) disimilez disimilam disimilai disimilasem
a II-a (tu) disimilezi (să) disimilezi disimilai disimilași disimilaseși
a III-a (el, ea) disimilează (să) disimileze disimila disimilă disimilase
plural I (noi) disimilăm (să) disimilăm disimilam disimilarăm disimilaserăm, disimilasem*
a II-a (voi) disimilați (să) disimilați disimilați disimilarăți disimilaserăți, disimilaseți*
a III-a (ei, ele) disimilează (să) disimileze disimilau disimilară disimilaseră
* Formă nerecomandată

disimilare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disimilare disimilarea
plural disimilări disimilările
genitiv-dativ singular disimilări disimilării
plural disimilări disimilărilor
vocativ singular disimilare, disimilareo
plural disimilărilor