DISOLÚT, -Ă, disoluți, -te, adj. (Livr.) Corupt, decăzut. – Din fr. dissolu, lat. dissolutus. (Sursa: DEX '98 )
DISOLÚT, -Ă adj. Decăzut, dezmățat, corupt. [< fr. dissolu]. (Sursa: DN )
DISOLÚT, -Ă adj. d*******t, decăzut, corupt. (< fr. dissolu, lat. dissolutus) (Sursa: MDN )
disolút adj. m., pl. disolúți; f. sg. disolútă, pl. disolúte (Sursa: Ortografic )