DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Franțuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif. (Sursa: DEX '98 )
DISOLUTÍV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif) (Sursa: MDN )
disolutív adj. m., pl. disolutívi; f. sg. disolutívă, pl. disolutíve (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
disolutiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disolutiv disolutivul disolutivă disolutiva
plural disolutivi disolutivii disolutive disolutivele
genitiv-dativ singular disolutiv disolutivului disolutive disolutivei
plural disolutivi disolutivilor disolutive disolutivelor
vocativ singular disolutivule disolutivo
plural disolutivilor disolutivelor