DISPERÁ, dispér, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: disperez. – Var.: desperá vb. I] – Din lat. desperare. (Sursa: DEX '09 )
DISPERÁ vb. I v. despera. (Sursa: DEX '98 )
DISPERÁ vb. I. v. despera. (Sursa: DN )
DISPERÁ vb. elem. despera. (Sursa: MDN )
disperá v. despera (Sursa: Ortografic )
A dispera ≠ a spera (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
dispera (1 disper)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dispera disperare disperat disperând singular plural
disperă disperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disper (să) disper disperam disperai disperasem
a II-a (tu) disperi (să) disperi disperai disperași disperaseși
a III-a (el, ea) disperă (să) dispere dispera disperă disperase
plural I (noi) disperăm (să) disperăm disperam disperarăm disperaserăm, disperasem*
a II-a (voi) disperați (să) disperați disperați disperarăți disperaserăți, disperaseți*
a III-a (ei, ele) disperă (să) dispere disperau disperară disperaseră
* Formă nerecomandată

dispera (1 disperez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dispera disperare disperat disperând singular plural
disperează disperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disperez (să) disperez disperam disperai disperasem
a II-a (tu) disperezi (să) disperezi disperai disperași disperaseși
a III-a (el, ea) disperează (să) dispereze dispera disperă disperase
plural I (noi) disperăm (să) disperăm disperam disperarăm disperaserăm, disperasem*
a II-a (voi) disperați (să) disperați disperați disperarăți disperaserăți, disperaseți*
a III-a (ei, ele) disperează (să) dispereze disperau disperară disperaseră
* Formă nerecomandată