DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din fr. distinctif. (Sursa: DEX '98 )

DISTINCTÍV, -Ă adj. Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. [< fr. distinctif]. (Sursa: DN )

DISTINCTÍV, -Ă adj. care distinge; caracteristic. (< fr. distinctif) (Sursa: MDN )

DISTINCTÍV adj. v. caracteristic. (Sursa: Sinonime )

distinctív adj. m. (sil. -tinc-), pl. distinctívi; f. sg. distinctívă, pl. distinctíve (Sursa: Ortografic )

DISTINCTÍV ~ă (~i, ~e) (despre semne, trăsături) Care distinge; caracteristic; tipic; propriu; specific. /<fr. distinctif (Sursa: NODEX )