DISTRUCTÍV, -Ă, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrugător, nimicitor. [Var.: destructív, -ă adj.] – Din fr. destructif (după distruge). (Sursa: DEX '98 )

DISTRUCTÍV, -Ă adj. Distrugător, nimicitor. [Var. destructiv, -ă adj. / < fr. destructif, după distruge]. (Sursa: DN )

DISTRUCTÍV, -Ă adj. distrugător. (< fr. destructif) (Sursa: MDN )

DISTRUCTÍV adj. v. distrugător. (Sursa: Sinonime )

Distructiv ≠ constructiv (Sursa: Antonime )

distructív adj. m., pl. distructívi; f. sg. distructívă, pl. distructíve (Sursa: Ortografic )

DISTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care distruge; distrugător; nimicitor; zdrobitor; ucigător. /<fr. distructif (Sursa: NODEX )