DIZERTÁ vb. I. v. diserta. (Sursa: DN )
Declinări/Conjugări
dizerta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dizerta dizertare dizertat dizertând singular plural
dizertează dizertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dizertez (să) dizertez dizertam dizertai dizertasem
a II-a (tu) dizertezi (să) dizertezi dizertai dizertași dizertaseși
a III-a (el, ea) dizertează (să) dizerteze dizerta dizertă dizertase
plural I (noi) dizertăm (să) dizertăm dizertam dizertarăm dizertaserăm, dizertasem*
a II-a (voi) dizertați (să) dizertați dizertați dizertarăți dizertaserăți, dizertaseți*
a III-a (ei, ele) dizertează (să) dizerteze dizertau dizertară dizertaseră
* Formă nerecomandată