« Back
A DOGĂRÍ ~ésc intranz. A practica ocupația de dogar; a fi dogar. /Din dogar (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
dogări   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dogări dogărire dogărit dogărind singular plural
dogărește dogăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dogăresc (să) dogăresc dogăream dogării dogărisem
a II-a (tu) dogărești (să) dogărești dogăreai dogăriși dogăriseși
a III-a (el, ea) dogărește (să) dogărească dogărea dogări dogărise
plural I (noi) dogărim (să) dogărim dogăream dogărirăm dogăriserăm, dogărisem*
a II-a (voi) dogăriți (să) dogăriți dogăreați dogărirăți dogăriserăți, dogăriseți*
a III-a (ei, ele) dogăresc (să) dogărească dogăreau dogăriră dogăriseră
* Formă nerecomandată