DOMNÍE, domnii, s. f. 1. Autoritatea politică și juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea țării. ♦ Regiune sau populație stăpânită de un domn (3). 2. Dominație, stăpânire, putere. 3. (Înv.; formează locuțiuni pronominale cu valoare de pronume de reverență) Vom face cum vei hotărî domnia-ta. ♦ (Cu valoare de pronume al maiestății) Măria-ta. – Domn + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )

DOMNÍE ~i f. 1) Funcția de domn; conducere a țării de un domn. A veni la ~. ◊ A(-i) lua (cuiva) ~a a lipsi pe cineva de funcția de domn. 2) Exercitare a acestei funcții. 3) art. (în componența locuțiunilor pronominale de reverență) Domnia-ta, domnia-lui, domnia-sa, domnia-voastră, domnia-lor. [Art. domnia; G.-D. domniei; Sil. -ni-ei] /domn + suf. ~ie (Sursa: NODEX )

DOMNÍE s. 1. (IST.) cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, stăpânire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ țării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. (IST.) (fig.) coroană, scaun, sceptru, tron. (Și-a pierdut ~ în anul ...) 3. v. dominație. 4. v. mărie. (Sursa: Sinonime )

Domnía ei s. f. art. + pr., g.-d. Domníei ei; abr. D-ei (Sursa: Ortografic )

Domnía lui s. f. art. + pr., g.-d. Domníei lui; abr. D-lui (Sursa: Ortografic )

Domnía sa s. f. art. + adj., abr. D-sa, g.-d. Domníei sale, abr. D-sale (Sursa: Ortografic )

Domnía ta s. f. art. + adj., abr. D-ta, g.-d. Domníei tale, abr. D-tale (Sursa: Ortografic )

Domnía voástră s. f. art. + adj., g.-d. Domníei voástre; pl. Domníile voástre, g.-d. Domníilor voástre; abr. Dvs. sau Dv. (Sursa: Ortografic )

domníe s. f., art. domnía, g.-d. art. domníei; pl. domníi, art. domníile (sil. -ni-i-) (Sursa: Ortografic )

Domníile lor s. f. art. + pr., g.-d. Domníilor lor; abr. D-lor (Sursa: Ortografic )