DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el. (Sursa: DEX '98 )
DOVLECÉL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel. (Sursa: Sinonime )
dovlecél s. m. (sil. -vle-), pl. dovlecéi (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
dovlecel   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dovlecel dovlecelul
plural dovlecei dovleceii
genitiv-dativ singular dovlecel dovlecelului
plural dovlecei dovleceilor
vocativ singular dovlecelule
plural dovleceilor