DRĂGÚȚĂ s. v. amantă, c*******ă, iubită, prietenă. (Sursa: Sinonime )

DRĂGÚȚ, -Ă, drăguți, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag. ◊ Expr. A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. S. m. și f. (Pop.) Iubit(ă), ibovnic(ă), amant(ă). – Drag + suf. -uț. (Sursa: DEX '98 )

DRĂGÚȚ adj. 1. drăgălaș, frumușel, (Transilv. și Bucov.) cinaș, (fig.) dulce. (Un copil ~.) 2. v. plăcut. 3. v. agreabil. 4. v. curtenitor. (Sursa: Sinonime )

DRĂGÚȚ s. v. amant, c******n, iubit, prieten. (Sursa: Sinonime )

drăgúț adj. m., s. m., pl. drăgúți; f. sg. drăgúță, pl. drăgúțe (Sursa: Ortografic )