DROB1, (1), drobi, s. m., (2, 3), droburi, s. n. 1. S. m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare și compactă din ceva. 2. S. n. Măruntaie de miel. ◊ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur și puse la cuptor. 3. S. n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., scr. drob. (Sursa: DEX '98 )

DROB2 ~uri n. Fel de mâncare pregătită din măruntaie (de porc, de miel) tocate, cu adaus de condimente, înfășurate în prapur și date la cuptor. /<bulg., sb. drob (Sursa: NODEX )

DROB s. v. coș, ladă, lemnul-bobului, salcâm-galben. (Sursa: Sinonime )

drob (maruntaie de miel, fel de mâncare, cutia teascului) s. n., pl. dróburi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
drob (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drob drobul
plural droburi droburile
genitiv-dativ singular drob drobului
plural droburi droburilor
vocativ singular
plural