« Back
DUBLÁRE, dublări, s. f. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei. – V. dubla. (Sursa: DEX '98 )
DUBLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei. [< dubla]. (Sursa: DN )
DUBLÁRE s. 1. v. îndoire. 2. căptușire. (~ a unei haine.) (Sursa: Sinonime )
dubláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. dublării; pl. dublări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
dubla   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dubla dublare dublat dublând singular plural
dublează dublați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dublez (să) dublez dublam dublai dublasem
a II-a (tu) dublezi (să) dublezi dublai dublași dublaseși
a III-a (el, ea) dublează (să) dubleze dubla dublă dublase
plural I (noi) dublăm (să) dublăm dublam dublarăm dublaserăm, dublasem*
a II-a (voi) dublați (să) dublați dublați dublarăți dublaserăți, dublaseți*
a III-a (ei, ele) dublează (să) dubleze dublau dublară dublaseră
* Formă nerecomandată

dublare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublare dublarea
plural dublări dublările
genitiv-dativ singular dublări dublării
plural dublări dublărilor
vocativ singular dublare, dublareo
plural dublărilor