DUBLÁRE, dublări, s. f. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei. – V. dubla. (Sursa: DEX '98 )

DUBLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dubla și rezultatul ei. [< dubla]. (Sursa: DN )

DUBLÁRE s. 1. v. îndoire. 2. căptușire. (~ a unei haine.) (Sursa: Sinonime )

dubláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. dublării; pl. dublări (Sursa: Ortografic )

DUBLÁ, dublez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. Tranz. A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. 4. Tranz. (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 5. Tranz. (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler. (Sursa: DEX '98 )

A DUBLÁ ~éz tranz. 1) A face să se dubleze; a îndoi. 2) (materiale) A pune în dublu; a uni două câte două. 3) (opere, lucrări, obiecte) A face un exemplar similar cu altul, având scopuri identice. 4) (titularul unui rol de teatru) A înlocui din diferite motive în interpretarea unui rol. 5) (roluri de teatru) A interpreta alternativ cu titularul. 6) (filme) A transpune în altă limbă prin dublaj. 7) (haine) A prevedea cu o căptușeală; a căptuși. /<fr. doubler (Sursa: NODEX )

A SE DUBLÁ se ~eáză intranz. A se mări de două ori; a deveni dublu. /<fr. doubler (Sursa: NODEX )

DUBLÁ vb. I. tr., refl. A face sau a fi de două ori mai mare; a (se) îndoi. ♦ tr. A înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor. ♦ (Cinem.) A executa un dublaj. ♦ (Sport) A depăși cu un tur un concurent. ♦ tr. A căptuși (o haină etc.). [< fr. doubler]. (Sursa: DN )

DUBLÁ vb. I. tr., refl. a (se) face de două ori mai mare; a (se) îndoi. II. tr. 1. a face o lucrare similară cu alta existentă, sau care servește aceluiași scop ca și prima. ◊ a căptuși (o haină, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a însoți. ◊ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depăși cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigație. ◊ a întări o velă în vederea luptei sau în caz de vreme rea. (< fr. doubler) (Sursa: MDN )

DUBLÁ vb. 1. v. îndoi. 2. a căptuși. (A ~ o haină.) (Sursa: Sinonime )

dublá vb. sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dubléz, 3 sg. și pl. dubleáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
dubla   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dubla dublare dublat dublând singular plural
dublea dublați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dublez (să) dublez dublam dublai dublasem
a II-a (tu) dublezi (să) dublezi dublai dublași dublaseși
a III-a (el, ea) dublea (să) dubleze dubla dublă dublase
plural I (noi) dublăm (să) dublăm dublam dublarăm dublaserăm, dublasem*
a II-a (voi) dublați (să) dublați dublați dublarăți dublaserăți, dublaseți*
a III-a (ei, ele) dublea (să) dubleze dublau dubla dublaseră
* Formă nerecomandată

dublare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublare dublarea
plural dublări dublările
genitiv-dativ singular dublări dublării
plural dublări dublărilor
vocativ singular dublare, dublareo
plural dublărilor