DUBLÉU s.n. 1. Acțiunea de a doborî două animale de vânat cu două lovituri apropiate ale puștii. 2. Dublură. [< fr. doublé]. (Sursa: DN )
DUBLÉU s. n. 1. acțiunea de a doborî două animale de vânat cu două lovituri apropiate ale puștii. 2. dublură. (< fr. doublé) (Sursa: MDN )
dubléu s. n., pl. dubléuri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
dubleu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dubleu dubleul
plural dubleuri dubleurile
genitiv-dativ singular dubleu dubleului
plural dubleuri dubleurilor
vocativ singular dubleule
plural dubleurilor