DUELÁ, duelez, vb. I. Intranz. și refl. recipr. A se lupta în duel. [Pr.: du-e-] – Din duel. Cf. it. duellare. (Sursa: DEX '98 )
DUELÁ vb. I. intr., refl. A se bate în duel. [Pron. du-e-. / < it. duelare]. (Sursa: DN )
DUELÁ vb. intr., refl. a se bate în duel. (< it. duellare) (Sursa: MDN )
duelá vb. (sil. du-e-), ind. prez. 1 sg. dueléz, 3 sg. și pl. dueleáză (Sursa: Ortografic )
A DUELÁ ~éz intranz. A lupta în duel. [Sil. du-e-] /Din duel (Sursa: NODEX )
A SE DUELÁ mă ~éz intranz. A se lupta în duel (unul cu altul). [Sil. du-e-] /Din duel (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
duela   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duela duelare duelat duelând singular plural
duelează duelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duelez (să) duelez duelam duelai duelasem
a II-a (tu) duelezi (să) duelezi duelai duelași duelaseși
a III-a (el, ea) duelează (să) dueleze duela duelă duelase
plural I (noi) duelăm (să) duelăm duelam duelarăm duelaserăm, duelasem*
a II-a (voi) duelați (să) duelați duelați duelarăți duelaserăți, duelaseți*
a III-a (ei, ele) duelează (să) dueleze duelau duelară duelaseră
* Formă nerecomandată