DUIÚM s. n. Mulțime, grămadă, gloată, droaie (de ființe, obiecte, întâmplări etc.). ◊ Loc. adv. Cu duiumul = în mare număr sau cantitate; unul după celălalt. [Pr.: du-ium] – Din tc. doyum. (Sursa: DEX '98 )

DUIÚM n. pop. Mulțime mare, compactă de ființe sau lucruri. ◊ Cu ~ul în număr mare; cu grămada. [Sil. du-ium] /<turc. doyum (Sursa: NODEX )

DUIÚM s. v. mulțime. (Sursa: Sinonime )

DUIÚM s. v. captură, pradă. (Sursa: Sinonime )

duiúm (-muri), s. n. – 1. (Înv.) Pradă, captură. – 2. Grămadă, mulțime, cantitate mare. Tc. doyom (Șeineanu, II, 163; Lokotsch 528). (Sursa: DER )

duiúm s. n. (sil. -ium) (Sursa: Ortografic )