DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumirí, domirí vb. IV.] – Din bg. domerja. (Sursa: DEX '98 )
DUMERÍ vb. 1. a înțelege, a se lămuri, a pricepe, a ști, (reg.) a se nădăi, (fâg.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut să-ți spun?) 2. v. lămuri. (Sursa: Sinonime )
dumerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumerésc, imperf. 3 sg. dumereá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumereáscă (Sursa: Ortografic )
A DUMERÍ ~ésc tranz. A face să se dumerească. /<bulg. domerja (Sursa: NODEX )
A SE DUMERÍ mă ~ésc intranz. A-și da seama de o realitate, de un adevăr. /<bulg. domerja (Sursa: NODEX )
A (se) dumeri ≠ a (se) nedumeri (Sursa: Antonime )
A dumeri ≠ a nedumeri (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
dumeri   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dumeri dumerire dumerit dumerind singular plural
dumerește dumeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dumeresc (să) dumeresc dumeream dumerii dumerisem
a II-a (tu) dumerești (să) dumerești dumereai dumeriși dumeriseși
a III-a (el, ea) dumerește (să) dumerească dumerea dumeri dumerise
plural I (noi) dumerim (să) dumerim dumeream dumerirăm dumeriserăm, dumerisem*
a II-a (voi) dumeriți (să) dumeriți dumereați dumerirăți dumeriserăți, dumeriseți*
a III-a (ei, ele) dumeresc (să) dumerească dumereau dumeriră dumeriseră
* Formă nerecomandată