DÚNĂ, dune, s. f. Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului în regiunile nisipoase. – Din fr. dune. (Sursa: DEX '98 )

DÚNĂ ~e f. Val sau colină de nisip, format de vânt pe malul unei mări sau într-un deșert. /<fr. dune (Sursa: NODEX )

DÚNĂ s.f. Movilă (mică) de nisip formată de vânt în regiunile nisipoase. [< fr. dune, it. duna, cf. ol. dune – colină]. (Sursa: DN )

DÚNĂ s. f. îngrămădire de nisip în formă de coame paralele, în regiunile nisipoase sub acțiunea vântului. (< fr. dune) (Sursa: MDN )

dúnă (dúne), s. f. – Formă de relief cu aspectul unor coame paralele. Fr. dune. – Der. dunetă, s. f. (partea mai înaltă de la pupa unei nave), fin fr. dunette. (Sursa: DER )

dúnă s. f., g.-d. art. dúnei; pl. dúne (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
dună   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular du duna
plural dune dunele
genitiv-dativ singular dune dunei
plural dune dunelor
vocativ singular dună, duno
plural dunelor

dune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.